Frumusețea cea Dumnezeiască
Un simț indescriptibil al libertății și al grației
Când auzim cuvântul „frumusețe”, inevitabil ne gândim la un tărâm paradiziac, un colț de Rai la care doar zeii au acces. Cu toate acestea, în fiecare zi a vieții noastre ne pune în contact cu tărâmul vrăjit al frumuseții. Ascultați oamenii când vorbesc, remarcați cât de des apare cuvântul „frumusețe” în conversații.
O lume lipsită de frumusețe ar fi de nesuportat. Atingerea subtilă și diafană a frumuseții este cea care le dă oamenilor puterea de a merge mai departe.
Cuvântul grecesc „frumusețe” este kalon, în legătură cu kalein, care conține ideea de „chemare”. Când experimentăm frumusețea, ne simțim chemați. Frumusețea stârnește o fervoare, o urgență în noi înșine care scoate din singurătate și ne aduce căldura și miracolul unei sui generis îmbrățișări eterne. Ne reunește cu grandoarea neglijată sau uitată a Vieții. Frumusețea nu ne cheamă în necunoscut; instinctiv știm că nu ne e străină. Răspundem cu bucurie chemării ei, pentru că știm că ea aprinde instantaneu în inima noastră o lumină aproape uitată.
Frumusețea nu zăbovește, ea doar ne vizitează. Dar vizitele ei ne umplu de o energie încântătoare și simțim chemarea de a trăi și de a acționa astfel încât să aducem frumusețe în lume cât mai des cu putință.
Și să luăm aminte că ea nu e oarbă la ororile lumii. De multe ori, ne atinge în cele mai disperate momente, tocmai pentru a găsi o cale de ieșire. Atunci avem nevoie cel mai mult de ea. Bucuria pe care o aduce frumusețea nu este un simplu fruct al circumstanțelor, este o putere de a vedea lumea având în inimă un simț al libertății și al grației. În pofida tuturor obstacolelor, o inimă atinsă de frumusețe nu uită niciodată să privească viața ca pe un dar. În mijlocul haosului și fragmentării, frumusețea reușește să atragă sufletul într-o experiență în care ordinea și eleganța dumnezeiască prevalează.
O recunoaștere a Măreției Dumnezeiești
Încă de când deschidem ochii în această lume, suntem în căutarea frumuseții. Prima imagine pe care o vedem este un chip uman, care ne influențează cu putere. Instinctiv căutăm protecție, confirmare și apartenență în chipul mamei. Nu ne mai aducem aminte, dar majoritatea dintre noi am petrecut ore în șir contemplându-l. nici o altă imagine din această lume nu va egala semnificația primeia.
Suntem atrași de frumusețea chipurilor oamenilor pentru că prima strălucire a frumuseții ni s-a revelat pe un chip. Prin forma, simetria, armonia, geometria sa ascunsă, percepem esența frumuseții.
Noțiunea de simetrie este fundamentală în matematică sau științele exacte. Adeseori fizicienii aleg dintre diferite teorii pe cea care e mai simetrică și, spun ei, mai elegantă.
Dar chipul omului poate exprima frumusețe și în lipsa unei simetrii matematice. Un zâmbet larg modifică geometria unui chip, îl face radios. Dragostea luminează un chip și îi aduce frumusețe. Când iubim și suntem iubiți, ne simțim frumoși.
Există ceva în natura frumuseții ce trece dincolo de trup, modă, personalitate. Există o noblețe în frumusețe care elevează, care înalță, care aduce armonie. Când spunem că cineva este frumos, nu e o simplă plenitudine, ci o recunoaștere și o invocare a demnității, măreției și grației acelui spirit.
Fragment din revista Yoga Magazin nr 109/110
din articolul Să retrezim și să amplificăm în noi starea de rezonanță ocultă cu Frumusețea cea Dumnezeiască