Păpădia
Păpădia (Taraxacum officinale)
Păpădia este una dintre cele mai surprinzătoare plante medicinale. Frunzele sunt o sursă bogată de vitamina A, C, D, vitamine din complexul B, proteine, glucide, fier, potasiu și zinc. Rădăcinile de păpădie conțin taraxacină, un principiu amar deosebit de valoros în tratarea bolilor digestive.
La îndemâna oricui, păpădia este un leac pentru obezitate, gută, reumatism, ateroscleroză, varice. S-a dovedit că poate să ajute ficatul să elimine toxinele din sânge.
În mod tradițional, păpădia a fost folosită ca diuretic, crescând cantitatea de urină pe care organismul o produce, pentru a ajuta la eliminarea surplusului de lichide. Prin diureza pe care o produce, păpădia face ca toxinele din corp să se elimine și ajută indirect în tratarea eczemelor și a altor boli de piele.
Păpădia proaspăt culeasă sub formă uscată este folosită ca un stimulent al apetitului alimentar și pentru ameliorarea unui stomac deranjat. Ajută în dezechilibrele tensiunii arteriale.
Cercetări de ultimă oră sugerează că păpădia ajută la normalizarea nivelului de zahăr din sânge și la reducerea colesterolului total și a trigliceridelor, crescând valorile colesterolului bun. Planta este întrebuințată și pentru ameliorarea febrei, a furunculelor, a problemelor oculare și a diareei.
Frunzele de păpădie mai sunt utilizate în salate, rădăcinile ca înlocuitori de cafea, iar florile se folosesc la producerea vinurilor.
În caz de oboseală cronică, ar trebui să se facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Ele ajută la creșterea poftei de mâncare, îmbunătățesc secreția de suc gastric și curăță stomacul de tot felul de substanțe care se elimină greu. Tijele proaspete dizolvă, fără dureri, calculii biliari și stimulează activitatea hepatică și biliară. În ceea ce privește efectul asupra ficatului și a vezicii biliare, consumul de păpădie este indicat în afecțiuni hepatice și dischinezii biliare cu tulburări intestinale. De asemenea în icter și în afecțiunile splenice, păpădia se folosește cu succes. În aceste situații, se consumă tulpinile proaspete, câte 5-6 pe zi, în stare crudă. Cura are efecte rapide și în hepatita cronică.
Pe lângă sărurile minerale, păpădia conține și substanțe curative și de sinteză, cu rol important în tratarea tulburărilor de metabolism.
Datorită efectului depurativ, ajută în artrită și reumatism. După o cură de 3-4 săptămâni cu tulpini proaspete, inflamațiile ganglionilor se retrag. Rădăcinile, atât mâncate crude, cât și preparate sub formă de macerat sau pulbere (cele uscate), au efect depurativ, stimulator digestiv, sudorific și stimulant.
La nivelul sângelui, acționează și ca hipoglicemiant și hipocolesterolemiant, și are efect de fluidificare. În acest ultim caz, se pun peste noapte 1-2 lingurițe (cu vârf) de rădăcini într-un litru de apă rece, se lasă să se macereze 6-8 ore, apoi se filtrează. Se bea, înghițitură cu înghițitură, cu o oră înainte și o oră după micul dejun.
Planta mai este recomandată ca remediu în toate bolile unde există un dezechilibru glandular. Este folosită cu succes în multe cazuri de gastrite hipoacide și dispepsii, și combate cu succes mâncărimile, eczemele și erupțiile pielii.
De menționat că în hipertensiune și boli cardiace, în special în faza decompensată, administrarea remediilor din păpădie necesită o atentă supraveghere medicală și se face numai cu acordul și sub îndrumarea medicului curent.
Mod de utilizare
Cura cu tije de păpădie. Este cea mai simplă și mai eficientă formă de administrare a acestei plante medicinale. Se consumă doar tijele de culoare gălbuie, înainte de înflorire, pe stomacul gol, câte 5-10 tulpini pe zi, timp de 10-14 zile. Cura nu trebuie prelungită după ce păpădia a înflorit. Pentru cei care nu suportă gustul, se recomandă ca aceste tulpini să fie amestecate și consumate cu miere de albine.
Tijele și frunzele de păpădie curăță ficatul și colonul de toxine, reglează și stimulează digestia și ajută la eliminarea masivă a toxinelor din organism. O astfel de cură este indicată tuturor celor care se confruntă cu dischinezie biliară sau hepatită, păpădia fiind un drenor hepatic de excepție și un foarte bun stimulent al funcției vezicii biliare și al activității ficatului. Oamenii permanent bolnăvicioși, care se simt abătuți și obosiți, ar trebui să facă câte o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie.
De asemenea, pentru diabetici este indicat să mănânce zilnic câte 10-15 tije florale de păpădie sau să consume salată din frunze. Există studii recente care au scos în evidență faptul că o cură de câteva săptămâni cu tije și frunze de păpădie, împreună cu o alimentație adecvată, ameliorează diabetul, permițând bolnavilor insulinodependenți să reducă progresiv doza de insulină și chiar să renunțe complet la ea.
Pulberea din rădăcină și frunze. Se folosește planta întreagă uscată și măcinată fin. Doza optimă este de 5 g pe zi, în 3-4 reprize.
Rădăcinile crude. Mestecate foarte bine, rădăcina de păpădie are efecte de purificare a sângelui, de îmbunătățire a digestiei și de accelerare a diurezei.
Salata din frunze de păpădie. Frunzele proaspete se amestecă cu puțin mărar, pătrunjel, ulei și oțet, după gust, și se lasă 5-10 minute. Se consumă de 2-3 ori/zi, la începutul fiecărei mese principale a zilei.
Sucul din frunze de păpădie. Se prepară din 2 mâini de frunze proaspete care se spală bine, se taie mărunt și se pune la macerat 3-4 ore în jumătate de litru de apă, după care se filtrează. Sucul obținut se consumă pe parcursul unei zile, în cura de cel puțin 2 săptămâni. Remediul are efect decongestionant asupra bilei și stimulează activitatea ficatului. Este un excelent adjuvant în tratarea hepatitei cronice, inclusiv formele evolutive, în dischinezia biliară, în tulburările digestive și de altă natură, care însoțesc disfuncții ale ficatului și ale vezicii biliare.
Apă tonică. Se prepară dintr-un litru de apă de izvor sau plată cu 2 lingurițe frunze de păpădie, ½ linguriță de coajă de salcie, 1 linguriță din partea albă a cojii de lămâie. Se lasă la macerat pe timpul nopții, 5-6 ore. Are un gust amar, dar are efect răcoritor, tonic și regenerant. Se poate consuma înainte de masă.
Fragment din cartea Terapii de primăvară. Trăiește sănătos
de Carmen Gheorghe și Doris Oargă