Personalități faimoase
Charlie Chaplin (1889-1977)
Se naște într-un cartier sărac al Londrei, în Kensington Road, în 16 aprilie 1889. Părinții si, Hannah și Charles, sunt comedianți ambulanți. Hai să râdem, deși... nu prea e de râs, pentru că tatăl este alcoolic, iar căsnicia eșuează. Charles pleacă în Statele Unite și Hannah rămâne singură. Tatăl revine după un an, dar doar pentru a-și abandona de tot familia.
În pofida dificultăților, Charlie și fratele său vitreg, Sidney, sunt oarecum fericiți. Mama lor se angajează actriță la teatru, iar ei învață singuri trucuri de magie: „Într-o zi am înghițit o monedă, iar mama a fost nevoită să cheme un doctor.” Hai să râdem, dar totuși... nu prea tare.
Hannah își pierde vocea pe când Charlie are 5 ani. Gata cu scena! Iat-o lucrând de acasă, cosând zi și noapte pentru mult prea puțini bani.
Și astfel începe viața plină de lipsuri: „Nu o dată am încărcat în cărucior cele două saltele, cele trei scaune de paie și bocceluțele cu cele câteva haine pe care le avem. Plecam în căutarea unei noi case.”
Sunt atât de săraci, încât copii nu pot merge la școală. Dar Charlie își amintește: „Mama era mereu atentă la modul în care vorbeam, ne corecta greșelile de gramatică și ne dădea impresia că eram niște persoane distinse.”
Familia are atât de puține resurse, încât este primită la un adăpost pentru săraci din Lambeth. Apoi mama are o cădere nervoasă, iar autoritățile o internează într-un azil. Deja... parcă suntem într-un film de-al lui Chaplin.
Cei doi frați ajung la orfelinat: „unde învăț să îmi scriu numele, Chaplin. Cuvântul mă fascinează și mi se părea că îmi seamănă.”
Sidney este înrolat direct în marina engleză, iar acolo nu prea e distracție. Charlie, abia de 7 anișori, rămâne singur. Disciplina e foarte strictă în orfelinat.
Charlie rezistă cum poate mai bine, în pofida pedepselor fizice. Este vorba despre celebra educație englezească, cu lovituri de bici pe spate și la fund. Ce vremuri!
La 9 ani, Charlie părăsește acest loc sinistru. Din fericire, Sidney se întoarce la Londra și nu mai vrea să pună vreodată piciorul pe vreun vapor. Iar Hannah își ia înapoi copii.
„Locuiam într-o cameră mizerabilă. De obicei nu aveam nimic de mâncare. Nu aveam nici papuci. Uneori mama își dădea jos botinele, iar unul dintre noi le încălța pentru a da fuga la cantina săracilor, de unde aducea singura masă a zilei.”
Hannah este internată din nou, iar iese, iar se întoarce acolo... și tot așa. Între două crize, când este cu ei, se ocupă de educația fiilor săi. Iar când au posibilitatea, merg și la școală.
„Ceea ce mă ajută puțin, pentru că prezența celorlalți copii îmi dădea impresia că nu sunt chiar atât de singur.” – povestește Chaplin.
Nu prea este interesat de școală. De exemplu, pentru el, istoria nu înseamnă decât „violență și perversitate, o succesiune de regicide și de împărați care își asasinează soțiile, frații și nepoții.”
Dar norocul îi dă târcoale. Într-o zi, în timpul pauzei, Charlie interpretează în fața colegilor un monolog pe care îl învățase de la mama sa:
„Domnul Reid, profesorul nostru, și-a ridicat ochii din cărți și a fost atât de amuzat, încât atunci când elevii s-au întors în clasă m-a făcut să o spun din nou, stârnind astfel hohote de râs. După această ispravă mi-a crescut reputația, iar a doua zi m-au pus să merg din clasă în clasă, la băieți și la fete, pentru a-mi recita monologul. La vârsta de 5 ani, mai jucasem pe scenă pentru a o înlocui pe mama în fața publicului, dar acum era pentru prima oară când mă bucuram în mod conștient de glorie. Și astfel școala a devenit pentru mine un loc minunat.”
Charlie Chaplin are 9 ani. E foarte sărac, la fel și fratele lui, iar mama sa are crize ce indică demența. Viitorul nu se arată prea vesel. În plus, bietul băiat suferă de astm.
Încă nu știe că în curând, în mai puțin de un an, va intra într-o trupă de teatru ambulant și va întâlni actori formidabili. Îl va citi mai ales pe Dickens, știți voi, celebrul autor al lui Oliver Twist, romancierul englez care cunoaște câte ceva despre mizerie, boală și singurătate.
Încă nu știe că va deveni cel la mare actor de comedie al secolului al XX-lea.
Slavă Domnului! Acum chiar puteți zâmbi!
Fragment din cartea Uimitoare și exemplare felii de viață din tinerețea unor personalități faimoase
De Florian Gheorghiță