Yoga Magazin 113/114 - Altruismmul, empatia profunda si compasiunea
Termenul empatie a fost utilizat pentru prima dată de către psihologul german Robert Vischer în 1873 pentru a desemna proiecția conștiinței unei ființe umane asupra unui obiect exterior. Abia mai târziu filosoful Theodor Lipps a extins această noțiune pentru a descrie sentimentele unui artist care se proiectează prin puterea imaginației nu numai asupra unui obiect inanimat, ci și asupra unei experiențe trăite de o altă ființă umană.
Starea de empatie poate fi declanșată fie de o percepție afectivă a celuilalt, fie printr-o formă de imaginație cognitivă a experienței sale. În ambele cazuri este foarte clară distincția dintre sentimentele celui care experimentează starea de empatie și persoana cu care se empatizează, spre deosebire de contagiunea emoțională în care aceste distincții sunt mult estompate și care, în esență, este o stare care apare datorită unei receptivități excesive a ființei umane respective.
Empatia poate fi descrisă și ca intrarea în starea de rezonanță ocultă® cu sentimentele altei ființe, fie ele de bucurie sau de suferință. Psihologul Paul Eckman distinge două tipuri de rezonanță afectivă: prima este rezonanță identică sau convergentă și constă în identificarea completă cu emoțiile celuilalt, resimțindu-le în totalitate. Spre exemplu, dacă iubitul/iubita vine seara de la serviciu fiind furios deoarece șeful său l-a tratat necorespunzător, reacția pe care o vom avea va fi de indignare și furie, oglindind în integralitate reacția lui emoțională.
Al doilea tip de rezonanță afectivă este cea reactivă sau divergentă. Acest tip de rezonanță conferă o anumită detașare, păstrând totodată capacitatea de a simți în mod corect starea celuilalt ceea ce poate genera capacitatea de a oferi o soluție adecvată de care cealaltă ființă umană are cu adevărat nevoie. Ilustrarea acestei stări, conform exemplului de mai sus, ar fi aceea de a simți starea iubitului/iubitei, dar reacția va fi de genul: „Dragul meu/draga mea, îmi pare rău că ai avut o zi atât de dificilă. Ce pot face să te ajut? Am putea face ceva împreună care să te facă să te simți mai bine?”. Este o reacție mult mai constructivă mai ales pentru ființa umană care trece printr-un moment dificil.
O modalitate importantă a trezirii stării de empatie rămâne antrenamentul constant prin care urmărim să „ne punem în pielea celuilalt”, să privim lumea și circumstanțele prin perspectiva acelei ființe. Așa cum spune și Jean-Jacques Rousseau: „Cel bogat are puțină compasiune pentru cel sărac, deoarece nu se poate imagina pe el-însuși ca fiind sărac” sau, cum spune un înțelept dicton popular, „bogatul nu-l crede pe cel sărac/ sătulul nu-l crede pe cel flămând”.
Fragment din revista Yoga Magazin nr 113/114
Din articolul Modul în care altruismul, empatia profundă și compasiunea contribuie din plin la elevarea nivelului global de vibrație planetar