Ultimele comentarii
Fara comentarii
Cautare articol

Cand peretii au urechi, iar strada nu-si tine gura

Postat acum9 luni in urma de 54
Favorite0
Cand peretii au urechi, iar strada nu-si tine gura

Dacă socialismul a fost, pe lângă altele, și o sursă de umor sănătos ne putem întreba contemplând chipul etern radios al lui Stalin, rotunjimile bonome ale lui Nikita Sergheevici Hrușciov, entuziasmul pasionat al lui Leonid Brejnev sau seninătatea afișată de un Alexei Kosîghin sau Walter Ulbricht. Însă oricine a trăit într-o țară semnatară a Pactului de la Varșovia nu poate decât să confirme: nu a existat călător priceput care să revină din Moscova sau din Berlinul de Est, din București sau din Varșovia, din Praga sau din Budapesta, fără o desagă plină de anecdote, istorioare și glume în care principiile teoretice și practice ale comunismului să strălucească în toată seva lor comică. Și, după cum vom vedea, nici Belgradul nu a făcut excepție de la regulă, deși Iugoslavia nu a țară semnatară.

E un fenomen aparte, ce se regăsește în alte țări, atunci când istoria acestora a fost zguduită de un personaj sau un eveniment remarcabil. De exemplu, au circulat anecdote despre ticurile generalului de Gaulle, se zvonea că se ducea noaptea pe malul unui lac din Bois de Boulogne pentru a încerca să meargă pe apă, se pretindea că întotdeauna când îl întreba pe prim-ministrul Michel Debre cât e ceasul, acesta răspundea imperturbabil: Este cât vreți să fie, domnul general.

 

 

Fragment din cartea Anecdote, povestiri și glume despre seceră și ciocan

Când pereții au urechi, iar strada nu-și ține gura

 

Citește mai mult

Lasa un comentariu
Leave a Reply
Vă rugăm login pentru a posta un comentariu.

Meniu

Settings

Creați un cont gratuit pentru a salva articolele preferate.

Conectare

Creați un cont gratuit pentru a utiliza lista de dorințe.

Conectare