Yoga Sutra - Comentata de Swami Vivekananda
Naturii umane îi place să bată cărări bătătorite pentru că e ușor. Dacă, doar de dragul exemplului, ne gândim că mintea este un ac și substanța mentală este un bulgăre moale, fiecare gând pe care îl avem face un făgaș în creier, dar acesta s-ar închide dacă materia cenușie nu l-ar delimita.
Dacă nu ar exista materia cenușie nu ar mai exista memorie. Memoria înseamnă să parcurgi aceste străzi vechi, regăsind gândurile trecute. Probabil ați remarcat că, atunci când vorbesc pe diverse teme și iau câteva idei familiare tuturor, apoi le combin și le recombin este ușor să mă urmăriți, deoarece acele canale sunt prezente în creierele tuturor și nu trebuie decât să le reparcurgeți.
Dar când apare un subiect nou, pentru care trebuie săpate noi canale, nu este înțeles cu aceeași ușurință. De aceea creierul (este vorba de creier, nu de oameni însiși) refuză inconștient să fie modelat de ideii noi. El opune rezistență. Prana înceracă să facă canale noi, iar creierul nu-i permite.
Aceasta este explicația conservatorismului. Cu cât există mai puține canale în creier, cu atât acul prana-ei a făcut mai puține astfel de pasaje, cu atât creierul va fi mai conservator, cu atât se va lupta mai mult împotriva unor gânduri noi.
Cu cât omul este mai contemplativ, circuitele din creier cresc în complexitate, iar el va accepta și va înțelege mult mai lesne ideile noi.
Fragment din cartea Yoga Sutra – comentată de Swami Vivekananda